Atac şi apărare. Iertarea

Pentru a experimenta acest sentiment al libertaţii totale, este foarte important să ne detaşăm de ataşamentele noastre faţă de trecut şi de viitor, optând pentru a trăi în momentul prezent. A fi liber înseamnă inclusiv a nu depinde de realitatea limitată de simţurile noastre fizice. Această libertate interioară ne permite să participăm activ la iubirea pe care o împărtăşim cu toţi ceilalţi. Nimeni nu poate fi liber dacă  nu îşi disciplinează şi dacă nu îşi transforă mintea.

Deşi toţi oamenii îşi doresc aceeaşi iubire, mulţi dintre ei par incapabili să o experimenteze. Temerile şi vinovăţia lor din trecut le blochează capacitatea de a primi şi de a dărui IUBIREA în momentul prezent. Teama şi Iubirea nu pot fi experimentate niciodată în acelaşi timp. Din fericire, noi avem întotdeauna opţiunea de a alege emoţia pe care dorim să o experimentăm. Cu cât vom opta mai mult pentru iubire şi mai puţin pentru teamă, cu atât mai mult ne vom schimba noi natura şi calitatea relatiilor noastre.

Atac şi apărare

Ori de câte ori simţim că o altă persoană ne atacă, noi ne situăm de regulă pe o poziţie defensivă, astfel încăt să putem riposta într-un fel sau altul, direct sau indirect. Orice atac derivă din teamă şi din vinovăţie. Nici un om nu doreşte să atace dacă nu se simte mai întâi ameninţat el însuşi şi dacă nu este convins că prin ripostă îşi poate demonstra propria putere, şi implicit vulnerabilitatea celuilalt. În realitate, orice atac este o modalitate de apărare. Din păcate, el nu face decât să perpetueze problema, contribuind decisiv la cultivarea fricii şi a vinovăţiei în conştinţa noastră. Foarte mulţi oameni cad în greşeala de a crede că prin atac pot obţine ceva ce îşi doresc. Ei uită însă că atacul şi apărarea nu pot conduce vreodată la obţinerea stării de pace interioară.

Pentru a putea experimenta pacea în locul conflictului, noi trebuie să ne schimbăm modul de percepţie. În loc să considerăm că ceilalţi oameni ne atacă, noi îi putem privi ca pe nişte fiinţe speriate. Îţi reamintesc: singurele două emoţii pe care le putem manifesta noi sunt Iubirea şi teama, dar niciodată în acelaşi timp. Aşadar, teama nu este altceva decât un apel la ajutor, şi implicit o cerere de a fi iubit. Dacă privim lucrurile din această perspectivă, devine evident faptul că pentru a putea experimenta starea de pace interioară, noi trebuie să recunoaştem că putem opta pentru ceea ce percepem.

Multe din încercările noastre de a-i corecta pe alţii, chiar dacă suntem convinşi că le oferim acestora o critică aparent constructivă, nu sunt altceva decât încercări de a-i ataca, demonstrându-le astfel că dreptatea ne aparţine. De aceea, ori suntem tentaţi să criticăm pe cineva, noi ar trebui să ne examinăm cu cea mai mare atenție adevăratele motivații. Ce stă la baza acțiunii noastre: Iubirea, sau dorința de a-l ataca pe cel din fața noastră?

Dacă ceilalți nu se schimbă în funcție de aşteptările noastre, noi îi considerăm adeseori vinovați, reîntărindu-ne astfel convingerea în vinovăție. Starea de pace interioară nu are nimic de-a face cu dorința de a-i schimba pe cei din jur, ci doar cu acceptarea lor aşa cum sunt. Adevărata acceptare nu cere nimic de la ceilalți şi nu are aşteptări.

Iertarea

Starea de pace interioară nu poate fi obținută decât prin cultivarea iertării. Iertarea nu este altceva decât renunțarea la trecut, fiind astfel cel mai bun instrument pentru corectarea interpretărilor noastre greşite cu privire la realitate.

Aceste interpretări greşite nu pot fi corectate decât în momentul prezent şi numai prin detaşarea de ceea ce credem că ne-au făcut ceilalți oameni, respectiv de ceea ce credem că le-am făcut noi lor. Prin procesul de unitate selectivă, noi ne recâştigăm libertatea şi putem îmbrățişa în totalitate prezentul, fără a mai simți nevoia să ne conectăm la trecut.

Prin adevărata iertare, noi putem opri ciclul nesfârşit al vinovăției şi îi putem privi pe ceilalți inclusiv pe noi înşine prin ochii Iubirii.

Iertarea elimină din minte toate gândurile care ne separă de ceilalți oameni. Dacă renunțăm la convingerea că separarea, noi ne putem accepta în sfârşit propria vindecare şi putem proiecta această iubire vindecătoare asupra semenilor noştri.

Vindecarea  se produce întotdeauna printr-un gând de unitate. Iertarea. Detașarea de trecut.

Aşa cum spuneam, dacă ne propunem ca unic țel în viață obținerea şi cultivarea stării de pace interioară, iertarea devine automat unica noastră funcție. Dacă vom accepta deopotrivă acest scop şi această funcție, unicul nostru ghid către obținerea stării de împlinire va deveni vocea interioară a intuiției. Ne vom elibera astfel pe noi înşine şi îi vom elibera inclusiv pe ceilalți oameni din închisoarea percepțiilor noastre distorsionate şi iluzorii, fuzionând cu ei în starea de unitate a Iubirii.

Dăruirea şi primirea

Este foarte important să ne aducem aminte în permanență că noi dispunem de tot ce ne trebuie în momentul prezent şi că esența ființei noastre este Iubirea. Dacă pornim de la premisa că trebuie să primim ceva de la un alt om, noi ajungem să îl iubim automat dacă primim de la el ceea ce credem că ni se cuvine sau să îl urâm, dacă nu primim.

Majoritatea relațiilor noastre sunt de tip iubire / ură. Prin intermediul lor, noi nu facem decât să ne comercializăm iubirea condiționată. Această motivație a primirii conduce automat la conflict şi la tulburare, fiind asociată exclusiv cu timpul liniar. Dăruirea înseamnă dilatarea Iubirii noastre fără a pune condiții, fără a avea aşteptări şi fără a-i impune hotare. Starea de pace interioară nu poate apărea, decât atunci când ne focalizăm întreaga atenție asupra actului de dăruire, fără nici o dorință de a primi ceva în schimb de la ceilalți.

Motivația dăruirii conduce automat la o stare de pace interioară şi de bucurie care nu are nimic de-a face cu timpul liniar situându-se astfel în afara acestuia.

Dacă doreşti să îți reantrenezi mintea, pune-ți întotdeauna următoarele întrebări, indiferent de circumstanțele în care te afli:

  • Optez eu pentru a experimenta starea de pace interioară, sau optez pentru a experimenta starea de conflict?
  • Oprez eu pentru a experimenta iubirea sau teama?
  • Optez eu pentru a mă deschide în fața iubirii, sau pentru a căuta nod în papură?
  • Optez eu pentru a dărui iubirea, sau pentru a căuta iubirea?
  • Este acestă comunicare verbală sau nov-verbală plină de iubire față de cel cu care comunic dar şi față de mine?

Multe din gândurile, afirmațiile şi acțiunile noastre sunt lipsite de iubire. Dacă dorim să ne bucurăm de starea de pace interioară, este absolut esențial ca orice comunicare a noastră cu ceilalți oameni să ne conducă spre un sentiment al unității. Dacă dorim să experimentăm starea de pace interioară şi iubirea, noi trebuie să veghem asupra unității gândurilor, cuvintelor şi acțiunilor noastre.

,,Copiii Universului, care IUBESC prin însăşi esența ființei lor, aduc lumină în această lume întunecată”

Gerald G. Jampolsky

Please follow and like us:
20

Comments are closed.

PAGE TOP

Enjoy this blog? Please spread the word :)