Iertarea este cheia fericirii

 


Iertarea este cheia fericirii


Noi nu putem obține starea de pace interioară decât prin practicarea iertării.

Iertarea este vehiculul prin care ne putem schimba percepțiile şi prin care ne putem detaşa de trecut, de judecăți, acuzații şi suferințe.

Noi trebuie să ne reamintim în permanență că Iubirea este singura realitate care există. Orice percepție care nu reflectă Iubirea este o interpretare greşită a realității. Iertarea devine astfel instrumentul prin care putem corecta această interpretare greşită. Ea nu ne permite să vedem decât Iubirea în ceilalți şi în noi înşine.

Printr-un proces de unitare selectivă şi prin scoaterea ochelarilor întunecați care ne fac să suprapunem trecutul nostru plin de temeri peste momentul prezent, noi ne putem da seama că adevărul Iubirii este întotdeauna prezent în viața viața noastră şi că singura modalitate de a experimenta starea de fericire este perceperea acestei iubiri. Iertarea devine astfel un proces de detaşare şi de trecere cu vederea a lucrurilor pe care le considerăm că ni le-au făcut ceilalți oameni, respectiv a celor pe care considerăm că le-am făcut noi altora.

Ori de câte ori cultivăm o stare de suferință, noi îi permitem minți noastre să fie alimentată de teamă şi devenim astfel prizonierii acestei distorsiuni. Dacă pornim de la premisa că singura noastră funcție este iertarea şi nu ne propunem să o practicăm intensiv prin focalizarea exclusivă a minții noastre asupra ei, noi ne putem elibera de suferință.

Iertarea corectează întotdeauna percepția greşită a aparenței noastre separări şi ne permite să experimentăm o senzație de unitate şi de comunicare cu ceilalți oameni.

Aşa cum este definită de Gerald G. iertarea diferă de accepțiunea pe care i-o dau majoritatea oamenilor, care au fost antrenați să o înțeleagă astfel. Ea nu înseamnă în niciun caz să îți asumi o poziție de superioritate față de cel pe care îl ierți, dar nici să tolerezi un comportament care îți displace.

Iertarea înseamnă doar să-ți corectezi percepția greşită care te face să crezi că cealaltă persoană te-a rănit în vreun fel.

Spre deosebire de minte care iartă, mintea incapabilă de iertare este confuză, speriată şi plină de teamă. Ea este foarte sigură de interpretările sale legate de ceilalți oameni, justificându-şi propria mânie şi corectitudinea judecații sale critice, care îi condamnă pe ceilalți. Mintea incapabilă de iertare confundă cu rigiditate trecutul sau viitorul şi opune rezistență oricărei schimbări. De fapt, ea nu îşi doreşte ca viitorul să fie diferit de trecut.

Mintea incapabilă de iertare se consideră întotdeauna inocentă, invinovățindu-i în schimb pe toți ceilalți. Ea se focalizează asupra conflictelor şi asupra proprie sale dreptăți, considerând că pacea interioară este cel mai mare duşman al ei. În sfârşit, ea percepe întreaga realitate ca fiind separată de ea.

Ori de câte ori consiseri pe altcineva vinovat, noi ne întărim propria convingere în vinovăție şi în nevrednicie.

Noi nu ne vom ierta pe noi înşune până când nu vom învăța să iertăm pe ceilalți. Nu contează ce cred eu că mi-au făcut alții în trecut sau ce am făcut eu însumi. Eliberarea mea de vinovăție şi de teamă nu poate fi desăvărsită decât prin iertare.

Ascultă vocea interioară şi experimentează pe loc starea de pace interioară. Nu înceta să te minunezi cât de rapid trăieşti starea de pace interioară atunci când te detaşezi de o convingere din trecut care te face să crezi că cineva este vinovat.

Astăzi optez pentru a mă elibera de toate percepțiile greşite din trecut legate de mine şi de alți oameni. Îmi propun să mă bucur de toți omenii şi să le spun: Vă percep pe voi şi mă percep pe mine numai în lumina adevăratei iertări.

 

Please follow and like us:
20

Comments are closed.

PAGE TOP

Enjoy this blog? Please spread the word :)