Iubirea înseamnă renunțarea la frică

Viața noastră ar fi infinit mai plină de înțeles dacă noi am privi nu lumea iluzorie a simțurilor, ci o altă realitate, care nu are nici început, nici sfârşit. Singurul principiu care corespunde acestei difiniții este Iubirea.Tot restul este tranzitoriu, şi deci lipsit de semnificație.

Teama ne distorsionează întotdeauna percepțiile şi ne induce în eroare în ceea ce priveşte realitatea din fața noastră. Iubirea nu este altceva decât absența totală a fricii. Ea nu pune niciodată întrebări. Starea ei naturală este dilatarea şi expansiunea, nu comparația şi măsurarea. De aceea, singurul principiu valoros este Iubirea, în timp ce teama nu ne poate oferi nimic, pentru simplu motiv că nu reprezintă nimic.

Deşi Iubirea este tot ce ne dorim pe lume, noi ne temem adeseori de ea, întrucât nu o cunoaştem. De aceea, noi acționăm deseori rămânând orbi şi surzi la prezența Iubirii. Dacă urmărim însă să ne eliberăm de teamă şi dacă încercăm să ne ajutăm semenii să facă acelaşi lucru, noi începem să experimentăm o transformare personală. Astfel, noi începem să vedem dincolo de vechea noastră realitate definită de simțurile fizice şi căpătăm acces la o stare de luciditate în care descoperim că toate mințile sunt unite, că Sinele nostru este comun şi îl împărtăşim cu toții, şi că pacea interioară şi Iubirea reprezintă de fapt singura realitate.

Dacă pornim de la premisa că Iubirea reprezintă singura realitate, sănătatea poate fi privită ca pace interioara, iar vindecarea ca renunțare la teamă.

Aşadar, Iubirea înseamnă renunțarea la frica.

Noi ne confecționăm propriul nostru praf care  ne oculează vederea interioară şi care ne împiedică să experimentăm Iubirea în noi înşine şi în ceilalți. Această interferență autoimpusă ne menține blocați în vechiul nostru sistem de convingeri, de care ne cramponăm cu încăpățânare, deşi nu ne oferă niciodată ceea ce ne dorim.

Metaforic vorbind, mintea noastră poate fi concepută ca un depozit plin cu role de film pe care sunt înregistrate toate experiențele noastre trecute. Aceste imagini se suprapun nu numai unele cu altele,dar şi cu lentilele prin care noi percepem momentul. De aceea, noi nu percepem niciodată acest moment aşa cum este, ci doar fragmente din el amestecate cu tone de amintiri distorsionate, pe care le suprapunem peste el.

Dacă ne propunem în mod sincer, noi putem să ne folosim însă în mod activ imaginația, cu o eficacitate din ce în ce mai mare, pentru a şterge de pe aceste role vechi toate amintirile, cu excepția celor legate de iubire. Acest proces presupune renunțarea la ataşamentul nostru din trecut față de vinovăție şi de teamă.

În momentul prezent noi avem tot ce ne trebuie. De aceea, noi putem avea o încredere deplină în viitor, căci nu va exista vreodată un moment care să nu fie prezent. Noi suntem iubiți, dar nu putem vedea această Iubire dacă ne focalizăm mintea asupra fanteziilor sale, şi nu asupra realității concrete din fața noastră. Iubirea nu există în timpul creat de imaginația noastră şi nu îşi poate dovedi sprijinul în mijlocul fanteziilor noastre.

Noi trebuie să ne propunem să ne odihnim în brațele ei blânde, fără să ne preocupăm de altceva.

Please follow and like us:
20

Comments are closed.

PAGE TOP

Enjoy this blog? Please spread the word :)