Nu sunt robot, sunt un suflet liber

Lumea pe care o percepem în jur şi care pare atât de haotică ar putea fi consecința unui sistem de convingeri care nu funcționează corect. La baza acestuia stă ideea că temerile din trecut se vor proiecta inclusiv asupra viitorului, fiind astfel o punte de legătură între cele două momente. Noi suntem atât de vulnerabili din cauza amintirilor noastre legate de teamă şi de durere. Acest sentiment al vunerabilității ne face să ne dorim să controlăm şi să prezicem viitorul cu orice preț.

Ca să înțelegi mai bine, doresc să îți relatez un exemplu din viața personală a psihiatrului Jampolsky G. Care a crescut într-o familie în care atmosfera predominantă era una de teamă. Principala filozofie pe care a învățat-o de mic era că: ,, Trecutul a fost cumplit, prezentul era îngrozitor, iar viitorul va fi chiar mai rău”. De vreme ce făceam cu toții acelaşi predicții, nu-i de mirare că nu ne înşelăm niciodată, iar realitatea ni le confirma de fiecare dată.

Sistemul nostru de convingeri porneşte de la premisa că mânia apare în urma unui atac exterior. În aceste condiții, el consideră că un contraatac este pe deplin justificat şi că noi suntem responsabili pentru a ne ,,proteja” singuri.

Dacă dorim cu adevărat, noi ne putem schimba acest sistem de convingeri. În acest scop, noi trebuie să ne rexaminăm însă toate prezumțiile şi valorile pe care le-am prețuit atât de mult până acum, preluate din trecutul nostru. Altfel spus, noi trebuie să renunțăm la orice investiție în ataşamentul față de teamă, de mânie, de vinovăție şi de durere. Noi trebuie să renunțăm complet la trecut, şi o dată cu el, la toate temerile pe care continuăm sâ le proiectăm asupra prezentului si viitorului nostru.

,, Sunt ferm hotărât să văd altfel lucrurile” înseamnă de fapt că ne-am hotărât să ne eliberăm de trecut şi de viitor pentru a putea experimenta momentul prezent aşa cum este el.

În cea mai mare parte a vieții noastre acționăm ca şi roboti, reacționând la ceea ce spun sau făc ceilalți oameni.

Acum îmi dau seama că reacțiile noastre sunt determinate exclusiv de deciziile conştiente pe care le luăm.

În acest moment, îmi exercit libertatea de decizie şi optez pentru a-i privi pe oameni si pentru a privi evenimentele în lumina Iubirii, nu a fricii.

Exemplu

,,Când eram la facultatea de medicină, un procent impresionant de studenți se temeau de bolile de care se discuta la ore. Nu conta dacă era vorba de hepatită, schizofrenie sau sifilis.

Personal, mă temeam cel mai tare de tuberculoză. Cât timp am fost medic stagiar la Boston, a trebuit să petrec o lună în secția de tuberculoşi şi eram speriat de moarte să nu iau această boală şi să mor. În fantezia mea debordantă, îmi imaginam că îmi voi putea reține răsuflarea timp de o lună. La sfârşitul primei zile de serviciu, mă simțeam deja complet distrud.

În aceeaşi noapte, am primit un apel de urgență pe la orele 23:30. Am alergat în sala pentru urgențe şi am dat peste o femeie care nu numai că suferea de tuberculoză, dar mai era şi alcolică şi avea o ciroză a ficatului. Femeia era complet lipsită de puls. I-am făcut un masaj cardiac. Când i-am dat drumul, tubul de oxigen nu a început să funcționeze imediat, aşa ca am fost nevoit să îi fac femeii o respirație gură la gură. Pulsul a revenit şi pacienta a început să respire. A reuşit să scape cu viață.

Când m-am întos în dormitorul meu de stagiar, m-am uitat în oglindă şi am constatat cât de rău arăt. Dintr-o dată, mi-am dat seama că pe toată durata intervenției mele nu mi-a fost frică deloc.

În acea noapte mi-am dat seama că dacă mintea mea se focalizează exclusiv asupra unor nenorociri care mi s-ar putea întâmpla, singura consecință este să devin paralizat de teamă şi să nu mai pot ajuta pe nimeni. În schimb, dacă mă focalizez în totalitate asupra unui act de dăruire şi întrajutorare, nu mai simt niciun fel de teamă. În clipa în care am renunțat la trecut şi m-am focalizat în întregime asupra momentului prezent, eu am uitat complet de teamă şi am văzut lucurile într-o perspectivă diferită.

Inutil să mai spun că începând din acel moment, mi-am pierdut orice teamă de tuberculoză. Acea pacientă s-a dovedit în cele din urmă o mare profesoară pentru mine, învățându-mă o lecție extrem de importantă.”-Doctor Gerald G.

Nouă ne revine întreaga responsabilitate pentru starea noastră de spirit. Starea de pace interioară sau de conflict pe care o experimentăm depinde de totalitatea de alegerea pe care o facem de a privi într-un fel sau altul oamenii şi situațiile prin care trecem, cu iubire sau cu teamă.

Nimeni nu ne obligă să acționăm la fel ca roboții, cedându-le astfel altora puterea noastră personală de a stabili în ce măsură vom experimenta o stare de iubire sau una de teamă, o stare de fericire sau una de tristețe.

O schimbarea a percepției noastre poate inversa modul nostru de a gândi; astfel spus, că, uneori, noi putem pune căruța în fața calului.

Personal, am descoperit că atunci când vocea mea interioară îmi spune care este țelul pe care trebuie să il ating (căruța), tot ce trebuie să fac este să îmi focalizez ferm mintea asupra acestui țel, iar mijloacele pentru îndeplibirea lui (calul), vor avea grijă singure de ele însele.

Cei mai mulți dintre oameni risipers o energie atât de mare pentru a descoperi aceste mijloace încât uită complet de țelul de la care au pornit.

Ori de câte ori te simți tentat în această zi să priveşti prin ochii fricii, repetă următoarea afirmație cu toată hotărărea:

,,Nu sunt robot; sunt un suflet liber.

Sunt ferm hotărâtă să văd altfel lucrurile”.

Please follow and like us:
20

Comments are closed.

PAGE TOP

Enjoy this blog? Please spread the word :)