Ce idei stupide le trec oamenilor prin minte!

Majoritatea oamenilor au idei naive legate de ei înşine şi prea multe reguli rigide despre felul în care ar trebui să îşi trăiască viața.

Asta nu înseamnă că trebuie condamnați, întrucât fiecare face tot ce îi stă în puteri în clipa de față. Dacă ar dispune de mai multă înțelepciune şi luciditate, ei ar proceda probabil diferit. De aceea, nu trebuie să te condamni niciodată pentru că eşti ceea ce eşti. Simplul fapt că citeşti acest articol şi că ai ajuns pe această pagină atestă că eşti pregătit pentru a-ți schimba din temelii viață în bine. De aceea, ai tot dreptul din lume să fi mulțumit.

,,Bărbții nu plând niciodată!,”,,Femeile nu se pricep la banii”-Ce idei stupide le trec oamenilor prin minte…..

În primi ani de viața, noi învățăm ce trebuie să simțim în legătură cu noi înşine şi cu viața prin imitarea adulților din jurul nostru.

Aşa începe procesul de învățare a felului în care trebuie să gândim în legătură cu noi înşine şi cu viața noastră.

Dacă ai crescut într-un mediu format din oameni nefericiți, speriați, care se simțeau vinovați sau furioşi, înseamnă că ai învățat foarte multe lucruri negative despre tine şi despre lumea în care trăieşti.

,,Nimic din ceea ce fac nu este bine.”,,Este greşeala mea “,,Dacă ma enervez, înseamnă că sunt un om rau.” Astfel de convingeri conduc automat la o viață trăită în frustrare.

Atunci când crestem, noi avem tendința de a recrea mediul emoțional din primii ani de viața.

Acest lucru nu este în sine bun sau rău, corect sau greşit.Pur şi simplu, noi nu cunoaştem o altă idee de ,,cămin”. De aceea, noi avem tendința de a recrea în relațiile noastre relațiile pe care le-am avut cu parinții noştri, sau relația care i-a unit pe ei.Gândeşte-te de câte ori nu ți sa întâmplat să ai un iubit sau un sef care să semene cu tatal sau cu mama ta?

Mai mult, noi ne tratăm singuri aşa cum ne-au tratat părinții noştri. Ne pedepsim şi ne acuzăm exact aşa cum au făcut-o ei. Dacă îți vei asculta dialogul interior, aproape că îți vei putea auzi părinții. Desigur, acelaşi lucru este valabil şi invers: dacă am crescut într-un mediu plin de iubire şi de respect, noi ne iubim şi ne respectăm pe noi înşine.

,,Nimic din ceea ce faci nu este bine.”,,Este numai vina ta.” De câte ori nu ți-ai spus aceste cuvinte?

,,Eşti minunat.”,,Te iubesc.” De câte ori îți spui aceste cuvinte?

Noi nu trebuie să ne învinovățim părinții pentru acest lucru.

De fapt, noi suntem victimele unor victime, iar ei nu ar fi putut să ne învețe altceva au învățat ei înşişi de la parinții lor. Dacă părinții tăi nu au ştiut să se iubească pe ei înşişi, cum ar fi fost posibil ca ei să te învețe să te iubeşti pe tine însuți? În realitate, ei au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru a te învăța ceea ce credeau ei că este bine, pornind de la învățăturile primite în copilăria lor. Dacă vei asculta cu compasiune cuvintele lor, vei înțelege de unde s-au nascut aceste temeri şi aceste tipare mentale rigide.

Louise

Please follow and like us:
20

Comments are closed.

PAGE TOP

Enjoy this blog? Please spread the word :)