VINDECAŢI-VĂ DE „SCUZEMIE”, BOALA EŞECULUI

VINDECAŢI-VĂ DE „SCUZEMIE”, BOALA EŞECULUI

Obiectul de studiu ce vă va ajuta să vă transformaţi gândurile în succes este comportamentul uman.

Veţi analiza oamenii foarte atent pentru a observa şi apoi a aplica principiile ce vă vor conduce la un succes sigur. Şi doriţi să începeţi chiar acum.

Dacă studiaţi oamenii în profunzime, veţi descoperi că cei pe care i-a ocolit succesul suferă de o boală a gândurilor care le sufocă mintea. Vom numi această boală scuzemie. Orice eşec este indiciul maladiei deja menţionate în fază avansată şi majoritatea persoanelor „mediocre” suferă măcar de o formă uşoară a bolii.

Veţi înţelege că scuzemia explică diferenţa dintre persoana ce avansează şi cea care abia reuşeşte să se menţină pe poziţie. Veţi afla că succesul individual este invers proporţional cu înclinaţia de a-ţi fabrica scuze.

Cel care nu a progresat deloc şi nici nu are asemenea intenţii are mereu pregătit un sac de motive spre a-şi explica lipsa de acţiune. Cei cu împliniri mărunte explică cât ai clipi de ce nu au, de ce nu fac, de ce nu pot şi de ce nu sunt.

Studiaţi vieţile oamenilor de succes şi vă veţi da seama de următorul adevăr: orice scuză invocată de cineva mediocru ar putea fi, dar nu este, invocată de omul de succes.

N-am întâlnit şi n-am auzit niciodată de un director influent, de un ofiţer, un comerciant, un profesionist sau un conducător în orice domeniu care n-ar fi putut găsi una sau mai multe scuze majore pentru a se ascunde după deget. Roosevelt s-ar fi putut ascunde în spatele picioarelor sale inerte; Truman îndărătul lipsei sale de studii superioare; Kennedy ar fi putut spune: „Sunt prea tânăr ca să fiu preşedinte”; Johnson şi Eisenhower s-ar fi putut eschiva invocând atacurile de cord.

Asemeni oricărei boli, scuzemia se agravează dacă nu se administrează tratamentul adecvat. Victima acestei maladii a gândului e supusă următorului proces mental: „Nu fac lucrurile cum ar trebui. Ce alibi pot folosi ca să scap cu faţa curată? Să vedem: o sănătate şubredă? lipsa studiilor? vârsta înaintată? tinereţea? ghinionul? nenorocirile personale? soţia? educaţia pe care am primit-o de acasă?”

De îndată ce victima bolii eşecului şi-a ales o scuză care „va ţine”, nu mai renunţă la ea. Apoi se bazează pe ea pentru a-şi explica sieşi şi celorlalţi de ce nu progresează.

Şi de fiecare dată când victima invocă scuza, aceasta se întipăreşte adânc în subconştientul său. Gândurile, fie ele pozitive sau negative, devin mai puternice când sunt repetate în mod constant. La început, victima scuzemiei ştie că alibiul său este mai mult sau mai puţin o minciună. Dar, cu cât îl repetă mai des, cu atât este mai convinsă de adevărul lui incontestabil, de faptul că alibiul este motivul real pentru care nu a obţinut efectul scontat.

În aceste condiţii, Prima Procedură în programul dumneavoastră individual de dobândire a succesului prin intermediul gândurilor trebuie să fie vaccinarea împotriva scuzemiei, boala eşecului. Scuzemia apare într-o varietate de forme, dar cele mai cumplite ipostaze ale maladiei sunt scuzemia sănătăţii, a inteligenţei, a vârstei şi a hazardului. Să vedem acum în ce fel ne putem apăra de aceste patru forme frecvente ale bolii.

Într-o singură după-amiază am trăit două experienţe care ilustrează atitudinea corectă şi incorectă în ceea ce priveşte sănătatea.

Exemplu:

Un individ cam de treizeci de ani m-a rugat să-l ascult pentru câteva minute. M-a felicitat pentru ce am spus, dar mi-a mărturisit: „Mi-e teamă că ideile dumneavoastră nu mă prea ajută.”

„Vedeţi”, a continuat el, „eu sufăr de inimă şi sunt sub control permanent.” Mi-a explicat că fusese la patru doctori, care nu reuşiseră să stabilească un diagnostic. M-a întrebat ce-i sugerez să facă. „Ei bine”, i-am spus, „nu ştiu mai nimic despre inimă, dar, ca de la un profan la altul, să fiu în locul dumneavoastră, aş face trei lucruri.

Mai întâi, aş consulta cel mai bun specialist cardiolog cu putinţă şi aş accepta diagnosticul lui fără umbră de îndoială. Aţi fost deja consultat de patru medici şi nici unul nu a găsit nimic în neregulă cu inima dumneavoastră. Acceptaţi ca diagnostic final ceea ce spune al cincilea doctor. S-ar putea foarte bine să aveţi o inimă perfect sănătoasă. Dar, dacă continuaţi să vă faceţi griji, s-ar putea foarte bine să vă provocaţi o afecţiune foarte serioasă a inimii. Căutând boala cu lumânarea nu veţi întârzia să o găsiţi.

Al doilea lucru pe care vi-l recomand este să citiţi minunata carte a doctorului Schindler, „Cum să trăiţi din plin 365 de zile pe an”. Doctorul Schindler demonstrează în această carte remarcabilă că trei din fiecare grup de patru paturi de spital sunt ocupate de bolnavi ce suferă de BPE – boli provocate de emoţii. Închipuiţi-vă, trei din patru astfel de oameni ar fi perfect sănătoşi dacă ar fi învăţat cum să-şi ţină emoţiile în frâu. Citiţi cartea doctorului Schindler şi elaboraţi-vă propriul program de «stăpânire a emoţiilor».

În al treilea rând, m-aş hotărî să mă bucur de viaţă până la moarte.” Şi i-am explicat acestui biet suflet chinuit ce sfat preţios primisem cu mulţi ani în urmă de la un prieten avocat care se vindecase de tuberculoză. Ştia că va trebui să ducă o viaţă cu multe privaţiuni, dar asta nu l-a oprit să-şi practice profesia, să aibă o familie frumoasă şi să se bucure cu adevărat de viaţă. Prietenul meu, acum în vârstă de 78 de ani, îşi exprimă filozofia în următoarele cuvinte: „O să trăiesc până în ultima zi şi nu o să amestec viaţa cu moartea.

Am de gând să trăiesc atâta vreme cât mă aflu pe acest pământ. De ce să fiu în viaţă numai pe jumătate? Fiecare minut în care se trăieşte cu mare spaimă de moarte ar putea fi, la fel de bine, lăsat în grija morţii.”

Se făcuse târziu şi trebuia să plec, căci trebuia să prind un avion spre Detroit. Am avut parte în avion de a doua experienţă, de data asta mult mai plăcută. După zgomotul decolării, am auzit un ticăit. Destul de uimit, m-am uitat înspre cel ce stătea lângă mine, căci mi se părea că sunetul venea de la el. Mi-a zâmbit binevoitor şi mi-a spus: „Nu e o bombă. E doar inima mea.” Am rămas, evident, surprins, deci a început să-mi spună ce se întâmplase. Cu doar 21 de zile în urmă, fusese supus unei operaţii ce avea drept scop implantul unei valve de plastic în inima sa. Ticăitul, mi-a explicat el, avea să continue încă vreo câteva luni, până când ţesutul cel nou avea să crească şi să acopere valva artificială. L-am întrebat ce planuri de viitor avea.

„Oh”, mi-a răspuns, „am planuri mari. Voi urma dreptul când mă voi întoarce în Minnesota. Sper să lucrez pentru guvern într-o bună zi. Doctorii mi-au spus să nu exagerez cu efortul câteva luni, dar după aceea voi fi ca nou.”

Iată cele două modalităţi de a privi problemele de sănătate. Primul caz ne înfăţişează pe cineva care, fără să fie măcar sigur că este bolnav, e îngrijorat, deprimat, se apropie de înfrângere, dorind să-şi găsească un aliat care să-l susţină în decizia sa de a nu mai continua drumul. Al doilea caz ne vorbeşte despre o persoană care, deşi supusă la una dintre cele mai complicate operaţii, debordează de optimism şi de nerăbdarea de a intra în acţiune. Diferenţa constă în modul lor de abordare şi de a se gândi la propria sănătate!

CELE PATRU LEACURI ÎMPOTRIVA SCUZEMIEI CE INVOCĂ STAREA SĂNĂTĂŢII

Cel mai redutabil vaccin împotriva scuzemiei ce invocă starea sănătăţii constă din următoarele patru doze:

1. Refuzul de a vorbi despre sănătatea dumneavoastră. Cu cât vorbiţi mai mult despre o afecţiune, chiar despre o banală răceală, cu atât vi se va părea că starea vi se înrăutăţeşte. Discuţiile despre o sănătate şubredă seamănă cu îngrăşămintele cu care fertilizăm buruienile. În plus, discuţiile despre sănătate sunt un obicei prost. Îi plictisesc pe cei din jur. Nu rentează să părem egocentrici şi cu metehne de fată bătrână. Cei ce se concentrează asupra succesului înving tendinţa normală de a vorbi despre sănătatea lor „şubredă”. S-ar putea (subliniez formularea s-ar putea) ca nemulţumitul cronic să obţină ceva compasiune, dar nu va câştiga niciodată respect şi loialitate.

2. Refuzaţi să vă îngrijoraţi cu privire la sănătatea dumneavoastră. Doctorul Walter Alvarez, profesor emerit, specialist la clinica de renume mondial Mayo, a scris de curând: „Îi rog întotdeauna pe cei ce îşi fac griji să se străduiască să se auto-controleze. Spre exemplu, când l-am văzut pe acel individ (ce era convins că suferă cu vezica biliară, deşi opt radiografii arătaseră că e perfect sănătos), l-am rugat să nu-şi mai facă radiografii. Am rugat sute de pacienţi preocupaţi de inima lor să nu-şi mai facă atâtea electrocardiograme.”

3. Fiţi mereu recunoscători pentru cât de sănătoşi sunteţi. Există o zicală veche ce ar merita repetată cât de des: „Mi-am plâns de milă pentru că purtam nişte pantofi vechi şi rupţi până mi-a ieşit în cale un om fără picioare.” În loc să vă plângeţi că „nu vă simţiţi bine”, e mult mai bine să vă bucuraţi că sunteţi suficient de sănătoşi. Recunoştinţa pentru sănătatea actuală este un vaccin puternic împotriva altor dureri şi boli adevărate.

4. Reamintiţi-vă mereu: „E preferabil să te epuizezi decât să rugineşti. Aveţi o viaţă întreagă la dispoziţie. N-o irosiţi. N-o lăsaţi să se scurgă îndreptându-vă prin puterea gândului spre un pat de spital.

Puterea Magică a Gândului

Please follow and like us:
20

Comments are closed.

PAGE TOP

Enjoy this blog? Please spread the word :)